O lună de la Oppenheimer. 5 cărți pe care să le citești dacă ți-a plăcut filmul lui Nolan

Cel mai surprinzător mi s-a părut sentimentul de familiaritate care m-a cuprins încă din prima parte a Oppenheimer. Mi se părea că știu de undeva detalii despre comunitatea științifică, despre Proiectul Manhattan, despre cursa contracronometru de a realiza și perfecționa bomba atomică. Până când am ieșit din sala de cinema, aveam răspunsul: din literatură.

Orașul în care două comunități sunt încă despărțite prin ziduri înalte. Scurtă incursiune în istoria Irlandei de Nord

Aveam să aflu mai târziu, în turul meu educativ, ceea ce aveam să mă întreb și după aceea: Cum naiba de-am trăit 31 de ani fără să știu cât de violentă a fost istoria recentă a Irlandei de Nord? Confruntări care au continuat chiar și în primii mei ani de viață, dar de care nu îmi amintesc să fi auzit vreo mențiune când tata se uita la știrile de la ora șapte, la singurul nostru televizor.

“Aftersun”, a reflection (and a short poem)

Aftersun by the brilliant Charlotte Wells is a splendid yet very painful movie to watch, especially if you’ve been dealing with depression yourself. A lesson in storytelling, with characters which, to me, were very evocative of Murakami’s.

“Banshees of Inisherin”. On grief of being ghosted by your closest friend

Have you ever lost a friend and wondered for years what happened for them to suddenly remove you from their lives? Have you ever replied the last conversations in your mind, trying to find traces of something that might have been wrong, looking for signals that you might have missed or completely refused to see? Because I did. I did and felt all of the above. And it left emptier with each new person who vanished from my life.

The dark bagel at the core of your life: It’s everything, it happens everywhere. You see it all at once

I write this text late at night. I just left the cinema and I have no clue how to process what I just seen. So I open the phone and start typing my unfiltered perspective on Everything Everywhere All at Once, hoping that, by the end of it, I will be able to untangle some of the feelings I have related to the movie. It might contain spoilers, even though I will try my best not to.

Despre plecări neașteptate și despre acceptarea lor. „Collateral Beauty” și „Reign Over Me”

Ce ai face dacă te-ai trezi într-o zi că Moartea, Timpul și Iubirea vor să te resusciteze, să te scoată din Gol și să te învețe să faci primii pași din nou? I-ai primi cu furie? Cu brațele deschise? Ai crede că ai înnebunit?

Firul roșu (II). Despre drumuri spre acasă. Câteva întoarceri întunecate. „Manchester by the Sea”, „Juste la fin du Monde”, „Lion” și „Sieranevada”

Suntem ființe care se refugiază în ceea ce semnifică „acasă”, ca într-un spațiu al unei fericiri imemoriale. Tânjim după „acasă”. „Acasă” ne cheamă. Uneori, se poate întâmpa să fugim de acest „acasă”. Ne îndepărtăm de „acasă”. Însă, în final, ne întoarcem tot în același punct. Asemenea somonilor.

Cate Blanchett vs. Jenifer Lawrence. Cui i-aș da eu premiul Oscar

În ciuda unei ediții din care emană „white privilege”, se poate observa cum cele două personaje interpretate de Cate Blanchett și Jennifer Lawrence adresează niște subiecte sociale delicate, existente în societatea americană.

Letter for Xavier

I hear you when you don’t. I hear you! I see through your eyes. I see the pain of the world through the screen of your soul. I hear your despair. I feel you, because I am you. I am the thought that stops you from breathing.